Mărturii ale groazei: Mercenari ruși acuzați de execuții și torturi brutale în Mali. Supraviețuitorii povestesc coșmarul

Un val de mărturii cutremurătoare obținute de BBC dezvăluie amploarea atrocităților comise de mercenarii ruși în Mali, într-un conflict care se adâncește tot mai mult în violență și impunitate. Sub conducerea juntei militare instalate în 2021, autoritățile din Mali au înlocuit prezența militară franceză cu grupul Wagner, iar ulterior cu Africa Corps – o structură ce funcționează în subordinea directă a Ministerului rus al Apărării.

În timp ce autoritățile ruse și maliene păstrează tăcerea, supraviețuitorii povestesc episoade care amintesc de cele mai sumbre pagini ale istoriei recente: execuții în public, torturi sistematice, dispariții, lovituri aplicate fără milă și un climat al terorii menit să reducă la tăcere orice suspiciune de colaborare cu militanții islamiști.

„M-au înecat de trei ori. Apoi i-au decapitat pe cei din fața mea.”

Ahmed (nume schimbat pentru protecție), un negustor din orașul Nampala, a relatat modul în care o unitate Wagner l-a reținut, l-a torturat și l-a amenințat cu moartea. Totul s-a întâmplat într-o singură zi din august 2024, atunci când mercenarii au apărut la magazinul său, cerând informații despre patronul său, pe care îl acuzau – fără dovezi – că ar colabora cu jihadiștii.

„Un soldat Wagner a pus cuțitul pe degetul meu și m-a întrebat unde este șeful. Când nu i-a convenit răspunsul, a spus că e greșit. A fost începutul coșmarului”, povestește Ahmed.

Dus la o bază militară, a fost obligat să-și scoată hainele și a fost supus la un procedeu de tortură repetitiv: capul împins în apă până la sufocare, urmat de lovituri aplicate pe piept.

„La a treia scufundare, am crezut că mor”, spune el.

În aceeași încăpere au fost aduși alți doi bărbați – un tuareg și un arab – nomazi ridicați de pe câmpie fără nicio explicație. A doua zi, Ahmed a fost forțat să privească execuția lor.

„I-au decapitat în fața mea. Mi-au pus trupul mai aproape ca să simt mirosul sângelui. M-au avertizat că voi suferi aceeași soartă dacă nu spun ce vor.”

Salvarea lui Ahmed a venit doar atunci când un ofițer malian a confirmat că patronul său nu are legături cu insurgenții. Până atunci, petrecuse 15 zile între bătăi, lipsă de apă și amenințări constante.

Scene de violență sistematică

Mărturiile nu se opresc la Ahmed. BBC a vorbit cu alți refugiați care au fugit în Mauritania, inclusiv cu femei rămase văduve în urma execuțiilor rezumate prin „gloanțe în cap și aruncare în râu”, adesea comise în fața copiilor.

Un alt supraviețuitor, Youssouf, povestește cum el și prietenii săi au fost ridicați de Wagner în timp ce adăpau vitele.

„Ne-au lovit tot drumul, cu bocanci pe față, cu pumnii în piept. Unul m-a amenințat că mă aruncă în fântână.”

La bază, tortura a continuat: lovituri cu o bară metalică, forțarea victimelor să inhaleze gaze de eșapament, bătăi până la leșin. Unul dintre prietenii săi a murit în timpul interogatoriilor.

Un tablou documentat și de organizațiile internaționale

Aceste mărturii coincid cu un raport al Consiliului European pentru Relații Externe, care nota că mercenarii Wagner distribuiseră pe un canal Telegram privat fotografii și videoclipuri cu:

• torturi

• violuri

• acte de canibalism

• profanarea cadavrelor.

Publcația Africa Report a afirmat că a recuperat sute de astfel de materiale, inclusiv fotografii cu capete tăiate.

De la Wagner la Africa Corps: doar numele s-a schimbat

Deși Wagner a anunțat retragerea, experții din Africa de Vest spun că Africa Corps a preluat aproape integral personalul și metodele acestuia. Organizația Timbuktu Institute estimează că între 70% și 80% dintre luptătorii Africa Corps sunt foști Wagner.

„În realitate, Africa Corps moștenește același tipar de abuz: execuții extrajudiciare, tortură, intimidare”, se arată într-un raport din iulie.

Totuși, grupul Acled notează o ușoară scădere a atrocităților în ultimele luni, deși violențele împotriva civililor rămân „o problemă persistentă”.

Răni fizice, traume psihologice

Pentru Ahmed, Youssouf și ceilalți refugiați din tabăra M’berra, viața nu va mai fi niciodată la fel.

„Când aud cuvântul Wagner, tremur”, spune Bintu, o mamă cu cinci copii, al cărei soț a fost executat. „Au adus doar tristețe în viețile noastre.”

În timp ce Mali rămâne prins între insurgenți islamiști, mercenari străini și o armată care pare depășită, răspunsul internațional este limitat, iar responsabilitatea pentru aceste crime rămâne neasumată.