De ce sunt adolescenții atât de stresați, potrivit unui expert

Pe măsură ce adolescenții se întorc la școală în această toamnă, tot mai mulți părinți își exprimă îngrijorarea cu privire la starea lor emoțională. Datele recente arată că tinerii — mai ales fetele — se confruntă mult mai des cu tristețe persistentă, anxietate și gânduri suicidare decât generațiile de dinaintea lor.

Potrivit sondajului Youth Risk Behavior Survey al CDC, 40% dintre elevii de liceu au declarat că în 2023 au simțit o stare de tristețe sau lipsă de speranță pe o perioadă îndelungată. Deși cifra este puțin mai mică decât în timpul pandemiei, tendința este tot în creștere față de acum zece ani.

În cartea sa „How We Grow Up: Understanding Adolescence”, jurnalistul științific Matt Richtel explică de ce adolescenții sunt atât de copleșiți și ce putem face pentru a-i ajuta. El a petrecut patru ani cercetând subiectul, analizând modul în care funcționează creierul adolescent și cum reacționează acesta la avalanșa de informații dintr-o lume în continuă schimbare.

De ce sunt adolescenții atât de stresați?

Richtel spune că adolescența este o perioadă în care creierul este extrem de sensibil și, din cauza cantității enorme de informații, mulți tineri ajung să experimenteze suprasolicitare emoțională. Asta se manifestă prin anxietate, ruminație și disconfort psihic accentuat.

Contrar percepției publice, telefonul și rețelele sociale nu sunt singura cauză. Adolescenții din anii ’80 se confruntau cu riscuri precum consumul excesiv de alcool, accidente rutiere și activitate sexuală timpurie — probleme care s-au diminuat în prezent. În schimb, provocările actuale vin dintr-un context mult mai complex, legat de felul în care tinerii încearcă să își înțeleagă locul într-o societate care se schimbă rapid.

Richtel subliniază și un alt factor important: pubertatea apare acum mai devreme, ceea ce înseamnă că tinerii dezvoltă sensibilitate emoțională înainte ca partea rațională a creierului să fie complet matură. Această „decalare” îi face vulnerabili.

De ce nu ascultă adolescenții de părinți?

Richtel explică faptul că adolescenții nu resping autoritatea din răutate, ci pentru că trec printr-o tranziție biologică și psihologică firească — trecerea de la dependență la autonomie. În această fază, încep să caute informații și validare din alte surse, nu neapărat din familie.

De ce numește această generație „Generația Ruminației”?

Explorarea specifică adolescenței nu se mai face în exterior — prin aventuri, riscuri fizice și încercări. Astăzi, explorarea este preponderent interioară: idei, identitate, întrebări existențiale. Aceasta duce mai puțin la fracturi de oase, dar mult mai des la probleme emoționale.

Social media nu afectează pe toată lumea la fel

Unii tineri se simt mai bine după ce folosesc rețelele sociale, alții mai rău. Totul ține de predispoziția genetică și de cât timp petrec online. Dacă timpul pe ecran înlocuiește somnul, mișcarea și interacțiunile față în față, problemele sunt inevitabile.

Ce pot face părinții?

Richtel recomandă ca părinții să îi învețe pe copii tehnici de gestionare a emoțiilor. De multe ori, tinerii au nevoie să-și exprime sentimentele înainte de a putea purta o discuție logică. Activități simple precum dușurile reci, exercițiile fizice sau tehnicile de respirație pot ajuta la reglarea emoțională.

Intervențiile terapeutice — precum terapia cognitiv-comportamentală — pot ajuta adolescenții să înțeleagă și să gestioneze mai bine emoțiile intense. Dar părinții trebuie să evite să ofere explicații raționale în momentele de criză, deoarece creierul adolescent „supraîncărcat” nu le poate procesa.