O privire asupra condensatoarelor variabile în vid

Condensatoarele variabile în vid: Inovație și provocări

Condensatoarele variabile sunt utile, dar spațiul de aer care asigură capacitatea lor reprezintă cea mai mare vulnerabilitate. În loc să se confrunte cu proprietățile dielectrice slabe ale aerului, unele condensatoare variabile de înaltă calitate îl înlocuiesc cu un vid, ceea ce prezintă unele dificultăți mecanice evidente, dar oferă un factor de calitate remarcabil, performanțe la tensiuni înalte și o capacitate mai mare pentru suprafața plăcii decât omologii lor cu aer. [Shahriar] de la [The Signal Path] a reușit să obțină o pereche din acestea și a analizat în detaliu construcția și performanța lor într-un videoclip recent.

Condensatoarele în vid nu folosesc același design cu plăci paralele ca alte condensatoare variabile. Acestea își construiesc plăcile din inele metalice concentrice interlaced montate într-un tub de vid. Ambele seturi de inele sunt conectate la terminale, unul fix și unul capabil să fie tras în interior sau să fie scos pe o tijă filetată, înconjurată de o etanșare din cupru pliat. O piuliță de pe exterior trage tijă în afară, iar vidul interior o trage înspre celălalt set de plăci.

Din păcate, deoarece terminalul mobil trebuie să fie conectat mecanic la un mecanism de ajustare (cum ar fi mâna cuiva), nu poate fi cu adevărat la o tensiune flotantă. Terminalul mobil trebuie să fie împământat pentru siguranță. Alternativ, pentru control automat, unul dintre condensatoare avea un șasiu cu un motor, rotițe dințate și un encoder de poziție. [Shahriar] a testat, de asemenea, condensatoarele cu un analizor de impedanță și un amplificator lock-in. Capacitatea lor a fost relativ mică (36 pF la maxim și 16 pF la minim pentru cel testat), dar factorul de disipare a fost atât de scăzut și impedanța DC atât de mare încât nu au putut fi măsurate semnificativ. El a testat unul la 5000 de volți și a constatat aproape zero disipare.