Doctrine Monroe: Justificarea intervenției în Venezuela de către Trump

Președintele american Donald Trump invocă Doctrine Monroe

Președintele Statelor Unite, Donald Trump, a încercat să justifice atacul lansat asupra Venezuelei și impunerea voinței Washingtonului în America Latină, invocând o politică a unui președinte din secolul XIX. Sâmbătă, Trump a numit raidul care a dus la răpirea președintelui venezuelean Nicolas Maduro o actualizare a Doctrinei Monroe, declarația din 1823 a celui de-al cincilea președinte american, James Monroe. Trump a adăugat că Statele Unite „vor conduce țara” până când se va putea realiza „o tranziție sigură, corespunzătoare și judicioasă”.

„Doctrina Monroe este un subiect important, dar noi am depășit-o cu mult, cu adevărat mult. Acum o numesc documentul Donroe,” a spus Trump, adăugând prima literă a numelui său seriei de principii. „Dominanța americană în emisfera vestică nu va mai fi contestată niciodată,” a adăugat el.

Ce este Doctrina Monroe?

Doctrina Monroe a fost formulată pentru a îndemna la divizarea lumii în sfere de influență supravegheată de diferite puteri. Monroe a vorbit prima dată despre aceasta pe 2 decembrie 1823, în cadrul discursului său anual către Congres, deși doctrina nu a fost denumită astfel până decenii mai târziu. El a avertizat puterile europene să nu interfereze în afacerile Americii, subliniind că orice acțiune de acest tip va fi considerată un atac asupra Statelor Unite.

Președintele a declarat că afacerile emisferei vestice și ale Europei ar trebui să rămână separate și să nu influențeze una pe alta. El a promis că Statele Unite vor recunoaște și nu se vor implica în coloniile europene existente sau în afacerile interne ale țărilor europene. Totuși, Monroe a afirmat că America de Nord și America de Sud nu vor mai fi supuse colonizării viitoare de către vreo putere europeană.

Implicarea Statelor Unite în America Latină

Pe parcursul decadelor următoare, Doctrina Monroe a fost folosită ca justificare pentru intervenția americană în Republica Dominicană, Haiti și Nicaragua. În anii '80, președintele Ronald Reagan a adoptat o abordare agresivă față de regiune, denumită „imperialistă” de detractorii săi. În Nicaragua, el a sprijinit Contră de dreapta împotriva guvernului de stânga al sandiniștilor. De asemenea, a susținut guverne de dreapta acuzate de atrocități în El Salvador și Guatemala. Cuba a fost sub presiune intensă din partea Statelor Unite încă de la revoluția lui Fidel Castro, atât militar, cât și economic, prin sancțiuni severe care există și astăzi.