De ce comercianții loiali din bazar protestează acum în Iran
Protestele din Teheran continuă
Pe 6 ianuarie 2026, magazinele din bazarul istoric al Teheranului au rămas închise din cauza protestelor masive. În prima sa declarație publică după izbucnirea acestor proteste, liderul suprem Ali Khamenei a încercat să facă o distincție clară între nemulțumirile "legitime" ale bazarului și rebeliunea deschisă din întreaga țară. "Vorbiți cu protestatarii; oficialii trebuie să discute cu ei, dar nu are rost să vorbim cu răzvrătiții. Răzvrătiții trebuie să fie puși la punct," a declarat acesta.
Khamenei a lăudat comercianții din bazar ca fiind "printre cele mai loiale sectoare" ale Republicii Islamice, susținând că dușmanii statului nu pot folosi bazarul ca un vehicul pentru a contesta sistemul. Cu toate acestea, cuvintele sale nu au reușit să ascundă realitatea de pe teren. Protestele continuă în bazarul din Teheran, iar autoritățile au recurs la utilizarea gazelor lacrimogene împotriva demonstranților care scandau lozinci anti-statal, inclusiv unele îndreptate împotriva liderului suprem.
Aceste evenimente scot în evidență limitele controlului narativ al statului. De-a lungul anilor, bazarul a jucat un rol esențial în revoluția din 1979, care l-a înlăturat pe Mohammad Reza Shah Pahlavi, iar loialitatea sa istorică nu mai garantează liniștea politică. Instabilitatea economică și favoritismul față de Garda Revoluționară Islamică (IRGC) au dus la deteriorarea poziției comercianților, dovadă fiind recentele proteste.
De la putere la marginalizare
Imediat după revoluția din 1979, comercianții din bazar au fost integrați în structurile de putere ale noului stat, obținând influență asupra instituțiilor cheie. Cu toate acestea, politicile economice din ultimele decenii, în special privatizările și sancțiunile internaționale, au dus la o erodare progresivă a puterii lor. Bazarul, odată bastion al regimului, a devenit o victimă a dysfunctionalei economii sistemice.
Un semnal de alarmă pentru regim
Protestele din bazar nu reprezintă o anomalie, ci un avertisment. Acestea dezvăluie o transformare politică și economică de lungă durată, care subminează chiar baza tradițională a statului. Regimul, care a contat pe loialitatea bazarului în momente de criză, se confruntă acum cu o provocare pe care nu o poate ignora.
Cu toate că există posibilitatea unei restabiliri a relațiilor, o relaxare a sancțiunilor sau o reducere a puterii economică a IRGC este tot mai dificil de realizat. Statele Unite și Europa rămân încordate în ceea ce privește programul nuclear al Iranului, iar presiunea asupra comercianților din bazar rămâne ridicată. Astfel, regimul se vede constrâns să recurgă la represiune, ceea ce riscă să îndepărteze și mai mult o Constituție tradițională pe care s-a bazat pentru stabilitate și loialitate.
